Prima mea excursie

Am vazut leapsa lansata de Chinezu pentru toata blogosfera si mi-am adus aminte de primele mele “razvratiri” prin locurile frumoase din Romania.

Din ce imi aduc aminte, prima “iesire” din Arad, a fost pe la 7 ani la Paulis (adica la o aruncatura de bat de casa) pentru ceva eveniment legat de soimii patriei, etc. A fost iesire cu clasa , tovi (adica invatatoarea) si o groaza de bunici (inclusiv bunica mea). Am gasit pozele si mi-am adus aminte cu caldura de colegi.

Tot pe la aceeasi varsta, am iesit prima data cu parintii, la Voineasa (statiunea balneo-climaterica). Imi aduca aminte de schimbatul trenului in Sibiu, vizita in Dumbrava si alergia facuta nici eu nu stiu la ce in Voineasa. Iar mirosul de munte imi vine in minte numai cand spun cuvantul Voineasa. Ah si tot atunci am dormit pe un pat improvizat de saltele si am facut cunostinta cu podeaua. Poze nu am gasit de atunci.

In vara lui 1989 am zburat prima data cu avionul: Arad-Bucuresti. Bunica a mers la ceva specializare si a reusit sa ne ia pe mine si pe mama. Imi aduc aminte doar ca nu mi-a fost rau in avion si mi-a placut foarte mult senzatia. Am vazut atunci, de peste drum, Casa Poporului (ca nu era voie de aproape) si ne-am plimbat, desculte, prin Muzeul Satului.

Tot in aceeasi perioada, am fost la Ocna Mures, cu parintii la un botez. Am ajuns si la neamurile din Cluj. A fost o “road trip” cu masinuta familiei (o Dacie in 1979, verde, pe care am apucat si eu sa o conduc cand am luat permisul).

Am mai crescut si prin clasa a 7-a au venit la noi in scoala (Generala 5, Arad) cativa elevi din Marea Britanie. Ce ne-am gandit noi (de fapt profele de Engleza)? Sa ii ducem la Pestera Ursilor. Nah, asa am bifat una din cele mai “comerciale” pesteri din Romania.

Insa prima mea excursie cu adevarat memorabila a fost in 1995. Aveam 14 ani, eram clasa a 9-a si ne-am dus la Busteni. Pentru cinci zile. Am stat in camere cu 12 paturi , am mancat la o cantina aflata departe de hostel si am vazut Sinaia, Predeal si Busteni. Atunci am vizitat Pelesul, Pelisorul si Foisoru; si tot atunci am urcat la Babele si la Sfinx, pe vant si zapada. Era martie si zapada imensa.

De ce e asa speciala excursia? Pentru ca a insemnat primul meu articol de turism scris vreodata. A aparut in Anuarul Liceulului Ioan Slavici Arad (acum Colegiul National Moise Nicoara Arad) si am contribuit atat cu poze cat si cu text. Nu aveam de unde sa stiu ca , peste ani, voi fi scriitor (cu specializare pe turism), insa tin minte cat de mandra am fost.

Pe de alta parte, a fost prima data cand am plecat de acasa in excursie pentru mai mult de o zi (am stat cinci zile in Busteni). Si amintirile de atunci sunt foarte vii. Imi aduc aminte de rucsacu rosu, pe cadrul de metal, imprumutat de la matusa mea ; si de cat am ras in camera cand o prietena a cazut pe spate cu tot cu rucsac pentru ca era prea greu.

De atunci au urmat o serie de weekenduri cu cei de la Veniti cu noi si excursii de o zi cu prietenii si colegii de facultate. Am reusit, in anii facultatii, sa vad toate cetatile din judetul Arad. Tot in aceeasi perioada am ajuns prima data la Sighisoara, de care ma declar indragostita pe veci. Ulterior, am apucat sa vad Budapesta si Viena, dar si Constanta.

Daniel – vreau sa stiu pe unde ai umblat in frumoasa noastra tara prima data si Adi – sunt foarte curioasa daca avem experiente similare. Multumesc, Claudia , ca mi-am permis sa “fur” leapsa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s